Un fișier bine pregătit înseamnă un print reușit din prima, mai puțin timp pierdut și un preț mai bun. Iată ce merită verificat înainte să trimiți un model la printat.
Ce format de fișier trimiți
- STL — formatul cel mai răspândit. Descrie suprafața obiectului din triunghiuri, dar nu reține unitatea de măsură. Convenția este milimetrul: dacă modelul tău are 10 unități, va fi printat cu 10 mm.
- 3MF — formatul modern. Păstrează unitățile, culorile și mai multe obiecte în același fișier. Dacă programul tău îl oferă, alege-l.
- OBJ — frecvent la modelele organice, din Blender sau din scanări 3D.
- STEP — formatul programelor de proiectare tehnică (CAD). E util dacă modelul trebuie modificat, pentru că păstrează geometria exactă, nu doar triunghiurile.
Dimensiunile minime care contează
La printarea FDM cu duza obișnuită de 0,4 mm:
- Pereți: minimum 1,2 mm pentru obiecte care se manevrează (trei trasee de duză). Pereții de 0,8 mm se printează, dar sunt fragili.
- Detalii în relief sau adâncite: minimum 0,6–1 mm lățime și 0,5 mm adâncime, altfel dispar.
- Text: litere de cel puțin 5–6 mm înălțime, cu linii groase. Fonturile foarte subțiri sau cu serife fine nu se văd bine.
- Elemente subțiri și înalte (antene, tije): peste 2–3 mm grosime, altfel tremură în timpul printului și se rup ușor.
Joc între piese care se îmbină
Dacă obiectul are piese care intră una în alta — un capac, o balama, un știft — trebuie lăsat joc:
- 0,2 mm pe fiecare parte pentru o îmbinare strânsă, care se presează;
- 0,3–0,4 mm pentru piese care trebuie să se miște sau să intre ușor.
Valorile exacte depind de imprimantă și material, de aceea pentru îmbinări pretențioase se printează întâi o probă mică.
Modelul trebuie să fie „închis”
Programul de feliere are nevoie de un volum închis, fără găuri în suprafață, fețe duble sau pereți cu grosime zero. Erorile apar des la modelele descărcate sau exportate din programe de grafică. Majoritatea slicerelor le repară automat; pentru cazuri dificile există unelte gratuite de reparare a meshurilor.
Gândește-te la orientare și la suporturi
Un obiect se printează pe o față plată, de pe care crește în sus. Dacă proiectezi singur:
- prevede o bază plată suficient de mare;
- evită consolele de peste 45° sau înlocuiește-le cu teșituri;
- dacă obiectul e mai mare decât imprimanta (de obicei 20–25 cm pe latură), împarte-l în bucăți care se îmbină după print.
Programe gratuite cu care poți începe
- Tinkercad — direct în browser, din forme simple. Ideal pentru primele obiecte, brelocuri, cutii, plăcuțe cu nume.
- Fusion — proiectare tehnică, precisă, gratuită pentru uz personal. Potrivit pentru piese funcționale.
- Onshape — CAD în browser, cu versiune gratuită pentru proiecte publice.
- FreeCAD — CAD complet, open-source.
- Blender — pentru forme organice, sculptură, figurine.
Pentru a vedea cum va fi printat modelul, poți instala gratuit un slicer — PrusaSlicer, OrcaSlicer, Bambu Studio sau UltiMaker Cura — și verifica straturile și suporturile.
Întrebări frecvente
Ce fac dacă am doar o poză a obiectului?
Pentru o cerere de ofertă ajung câteva poze din unghiuri diferite și dimensiunile principale. Modelul 3D se poate realiza pornind de la ele.
Pot printa un model descărcat de pe internet?
Tehnic da, dar verifică licența: multe modele sunt gratuite doar pentru uz personal și nu pot fi printate sau vândute în scop comercial fără acordul autorului.
De ce contează unitatea de măsură?
Pentru că un STL nu o reține. Un model desenat în centimetri și exportat fără conversie poate ieși de zece ori mai mic. Menționează mereu dimensiunea reală dorită.